Vindecarea unui lepros

Departe de cetate, la margine de sat
Trăia un biet lepros cu carnea-i putrezită
Purtând pe trupul său, al său “murdar păcat”
Și o durere-n suflet de nimeni neștiută.

Părăsit de prieteni, de rudele de sânge
Trăia o viață tristă, umilă și murdară
N-avea măcar un umăr pe care poate plânge
Boala și durerea ce viața-i întristară.

Ce viață avusese, mereu își amintea,
Când avea casa lui, nevastă și copii,
Când seara în fața sobei pe toți îi aduna
Și le spunea povești pân’ la căderea nopții.

Acum stătea departe, de oameni și de lume,
Un om fără valoare în zdrențe îmbrăcat
Mergea mereu pe drumuri fără vreun țel anume
Strigând mereu cu jale: “Necurat! Necurat!

De când se îmbolnăvise nu mai știa să râdă
Se cercetase într-una gândind la ce-a greșit
Uitându-se la oameni, ce îl priveau cu scârbă
Știind că nimănui o boabă n-a greșit.

De ce îi erau potrivnici? De ce îl judecau?
Erau mai buni ca el, mai fără de păcat?
De ce atâta ură, că nici nu-l cunoșteau?
Era atât de trist și atât de însingurat.

Noroc cu Abbiram, cățelul părăsit
Avea aceiași soartă gonit și el de-acasă,
De ceva timp în urmă, cu el s-a pricopsit
Doar el îi făcea viața: mai vie, mai frumoasă.

Cu Abbiram al lui, lumea era miloasă
Îi aruncau vreun os sau câte un colț de pâine
Dar împărțea cu el din masa lui “regească”
Și nu mai ducea grija zilei cea de mâine.

De două săptămâni se tot vorbea în sat
De sluga lui Giovanni-un ofițer roman,
Fusese grav bolnav stătea întins la pat,
Dar nu de multă vreme fusese vindecat.

Of! Câte gânduri treceau prin mintea lui
De ar veni Isus să-i dea un pic de alinare,
Așa cum lui Giovanni îi afirmase doar,
Iar sluga în patul lui primise vindecare.

Credea că doar Isus de ar venit în sat,
Doar El ar fi putut să-l vindece de lepră
Așa cum și pe slugă pe loc l‐a vindecat
Și l-a scăpat cu viață pe când trăgea să moară.

Când el gândea așa văzu mai de departe,
Mulțime de bărbați ce coborau agale,
Isus în fruntea lor vorbea cu bunătate
Acelor ce Îl urmau și ce Îi ieșeau în cale.

Când Îl văzu pe Isus se puse în genunchi,
Cu lacrimi mari, fierbinți pe Domnul îl rugă:
“Dacă vrei poți să mă curățești.”
Isus, privind cu milă pe loc și acceptă

Și l-a atins cu mâna pe capul neacoperit,
L-a mângâiat ușor și spuse cu răbdare
“Da, voiesc să fii acuma curățit!
Și mergi la preot cu jertfa ta de curățare

Să fie mărturie cum Moise a poruncit
Și nimănui nu-i spune că Eu te-am vindecat.”
Leprosul, privi spre mâini și brațe căci era fericit
De solzii mari de lepră era acum scăpat.

Ce fericire mare, ce bucurie sfântă
“Cum aș putea să tac când Domnul m-a salvat?
Când inima în mine de bucurie cântă
De lepra dureroasă acum sunt vindecat!”

Striga în gura mare: ”Isus m-a vindecat!
Veniți la Domnul astăzi ca să vă dea salvare,
Cum azi pe mine Domnul de lepră m-a salvat
Veniți voi oameni buni să vă dea vindecare!”

***
Păcatul e ca lepra și suntem toți murdari
Doar numai Domnul Isus ne poate curăța,
Ne scoate din mocirla păcatului murdar
Și prin credința în El, ne poate elibera.

Azi vin ca și leprosul, căci Domnul m-a salvat
De bucurie strig, căci inima îmi cântă
De-al meu păcat murdar, Domnul m-a curățat
Și m-a îmbrăcat în haine curate pentru nuntă.

La fel ca și leprosul, acum vă chem și eu
Nu stați nepăsători la o mântuire atât de mare
Veniți la Domnul Isus căci este Dumnezeu
E Cel care salvează și dă eliberare!

Amin!
2.04. 2026